Poezie Tineretea (2)

Trandafir frumos edenic

Care creşti neobosit

Pe pământ eşti doar vremelnic

Dar te-nalţi spre infinit.



Vrei doar zile însorite

le-ascunzi cele cu nori

Tânăr vrei să mergi nainte

Nu vrei ani să-i măsori!...



Nu vrei zilele să fugă

înspre-amurgul înoptat,

Nu vrei viaţa să se stingă

Să ajugi curând uitat!



Nu vrei gândul să-ţi apară

Căci vei merge încurând!...

De şi ştii că e o ţară

Undei Domn; Acel ce-i sfânt.



Nu vrei floarea tinereţi

Ofilită să o vezi!...

Nu vrei ca amurgul vieţi

Să te prindă, să oftezi!



Ci doreşti o veşnicie

O viaţă de apoi;...

Ca atuncea când pe glie

Fost-au Doamne numai doi!



Dar să nu fii trist amice

Pentru tinereţia ta;

Căci viaţa abea începe

Cînd de-aicea vei pleca...



Sus în ceruri tinereţea

Va rămâne neschimbată;

Căci acolo bătrâneţea

Nu va-ajunge niciodată



Iar acolo-n veşnicie

Vom fi ca şi la-n ceput;

Când Stăpânul jos pe glie

Pe cei doi i-a conceput.



Vom începe acolo viaţa

Cu Acel ce ne-a creat

Ne va duce-n cer credinţa!

La Acel ce ne-a salvat.



8/16/2004gl