Poezie Prieteni lui Isus

În două vorbe vreau săţi spun

De-acel ce este veşnic bun,

De-a Lui lucrare pe pămât

Şi cît de mult El nea iubit.



El a venit din strălucire

Ca să ne-aducă mântuire,

Şi i-a găsit în lumea-aceasta

Pe-acei ce n-aveau ce mânca



Pe cei orfani, bolnavi şi orbi,

Pe cei ce-au fost în viaţă robi!

Pe cei trudiţi şi-mpovoraţi

El le-a vorbit: - Îmi sunteţi fraţi



Aceştea sunt ai Lui iubiţi

Şi –odată vor fi răsplătiţi!

Cu sfinţi se vor bucura

Acolo sus în slava Sa.



Deci aţi găsit prieeni dragi

Cine-s ai Domnului urmaşi

Ai lui prieteni pe pământ

Ce nu se clatiă de-i vânt.



Băgaţi de-seamă cum gândiţi

De vreţi cerul să-l moşteniţi

Grăbiţi-vă de al vedea

Pe-acel ce vine ca o stea.



Ce v-aş mai spune dragi mei

E să nu fi-ţi voi farisei

Daţi hrană celui cei flămând

Să nu mergeţi pe drum cârtind



Legaţi voi răni însângerate

Alinaţi inimi întristate,

Căutaţi-l pe acel lovit

Pe cel bătut şi chinuit.



Mai un cuvânt ce am de spus

Ce vă va duce-n ceruri sus!

Să vă rugaţi mult dragi mei;

Dar nu rugi ca de farisei.



Ci din adâncul inimi

Şi cerul îl veţi moşteni;

Iar jertfa şi cu rugăciunea

s-o combinaţi voi tot aşa.



Cuvântul evangheliei

Să îl citiţi o dragi mei;

S-aveţi putere de-a veghea

Căci lume-aceasta este rea.



Şi tot ce-am spus să împliniţi

Atunci cerul îl dobândiţi

Odată vă veţi bucura

Când de aicea veţi pleca.



duminică, 3 decembrie 2006gl