Poezie Inaltarea Domnului (1)

Ne-am adunat cu toții,

Și azi e sărbătoare,

Poate nu știe oricine

Și nu cunoaște oaricare.



Căci ca în ziua aceasta

De pe acest pămînt,

Hristos se înălță mai sus

Sper cerul minunat și sfînt.



Se înălță Domnu-n splendori

Acel ce coborî în staul,

Ca să aducă sărbători

Și fericire în sfînt tezaur.



Stau ucenicii în sus privind

Cu inimile-ndurerate.

-”O, nu pleca Stăpîne Sfînt,

Rămîi cu noi, căci e spre noapte.”



Dar Domnul se înălță-n splendori

Lăsînd în urmă doruri multe,

Și cît de mult ar fi dorit ei

Cuvîntul sfînt să-l mai asculte.



Acei ce Îl urmau oriunde

Și apa nu i-a înecat.

Cînd între valuri furioase

Pe El la cîrmă L-au chemat.



O Doamne, noi ca ucenicii

Privirile spre cer ‘nălțăm,

Dar nu să Te vedem oricînd

Ci coborînd, să Te vedem.



Și dacă ceru-nchis rămîne

Căci vremea încă n-a sosit.

Ascultă-ne, Tu rugăciunea

Și fii cu noi pîn’ la sfîrșit!