Poezie Fiu Lui Dumnezeu

Ca salcia pe malul unei ape

Eu am crescut înfiptă în pământ,

Cu gândul ca Izvorul să-m-adape

Să cresc şi înspre ceruri să-mavânt...



Când seva înspre ceruri mă-ndemna

Să cresc şi să mă-nalţ spre veşnicie

o parte atunci mereu mă îndemna

Să îmi aplec eu crengile spre glie.



Ca frunza unei sălcii mă aflam

Purtat de val prin marea spulberată,

Din ochii mei adesea adunam

Doar lacrimi pentru viaţa mea pătată.



Dar totuşi în-tro zi de sărbătoare

Trecu-ta pe acolo un drumeţ.

Cînd m-a văzut robit în încercare

El pentru mine a plătit un preţ.



Şi de-atunci mă-nalţ spre veşnicie

Căci sunt iertat de Salvatorul meu

Drumeţul m-a luat din pribegie.

Ş-am înţeles că-I Fiu Dumnezu.