Poezie Cu Domnul Vieţii

Cu Domnul Vieţii...



Cu Domnul vieţii-n Ghetsimani

M-am întâlnit în miez de noapte,

Şi împresurat fiind de duşmani

M-am despărţit şi stam departe

De dureri n-am vrut s-am parte.



Când a fost prins, şi-apoi legat

Şi L-au luat pentru a-L interoga,

Atunci mai mult, m-am depărtat

Căci Îl duceau, spre-a-L judeca

Şi-n fiinţa-mi se instalase frica.



Cu Domnul vieţii, spre Golgota

Cu gloata celor mulţi mergeam,

Conştient, fiind prins în forfota

Unui mister, ce nu-l înţelegeam,

Un eveniment mare ce-l trăiam.



Şi când pe lemnul rece-al crucii

Ostaşi L-a-ntins spre răstignire,

M-am dus departe, cu ucenicii,

De scena cruntă, întru-mplinire

N-am vrut să văd sfânta jertfire.



Cu Domnul vieţii,... la mormânt

N-am fost, nici n-am participat,

Aveam şi inima... şi duhu-nfrânt

Cum moartea crucii-a suportat,

Când trebuia s-ajungă, Împărat?



Oh! Cu greu putut-am înţelege

Cum a treia zi, Domnu-a înviat,

Păcat făcându-Se-n fărădelege

Murind în locul meu dezonorat,

Că biruind în moarte-a triumfat





Flavius Laurian Duverna

11 februarie 2008