Poezie 29. Tit 1

Pavel, rob si apostol al Lui Hristos

Avand credinta si adevarul pretios

In nadejdea unei vieti fagaduita

De un Dumnezeu care nu poate sa minta.



Ci si-a descoperit Cuvantul la vremea Lui

Marturisind doar dupa porunca Domnului

Catre Tit care era doar un copil

Har si pace de la Isus Domnul cel umil.



Te-am lasat in Creta ca sa fi randuit

In orice cetate tot ce ti-am poruncit

Sa pui prezbiteri in fiecare cetate

Si totul sa se faca numai cu dreptate.



Barbat fara prihana al unei neveste

Ai caror copii sa duca o buna veste

Sa nu fie acuzati de destrabalare

Si sa nu se vada la ei neascultare.



Episcopul sa nu fie incapatant

Sa fie primitor de oaspeti si cumpatat

Sa se tina de Cuvantul cel adevarat

Ca sa stie sa sfatuiasca pe cei picati.



Sa infrunte pe potrivnici si amagitori

Care buimacesc familii de multe ori

Un prooroc a spus ca sunt mincinosi

De aceea mustra-I ca sa fie sanatosi.



Si sa nu se mai tina de basme evreesti

Si nici de porunci date de multi oameni firesti

Pentru cei ce sunt curati totul este curat

Dar pentru cei necurati totul este spurcat.



Ei se lauda ca Il cunosc pe Dumnezeu

Dar cu faptele ei Il tagaduiesc mereu

Ei sunt o scara, nesupusi dar si netrebnici

Si de nici-o fapta buna ei nu sunt vrednici.