Poezie Vulcanul

La muntele ce se zăreşte

În orizontu-ndepărtat

Din creasta lui din nou ţâşneşte,

Un Uragan sa dezlegat.



Aruncă culori înspre stele

Pocneşte parcă-i dinamită

Împrăştie larva spre ele

Tot cei în jur vrea să înghită.



Prin uşa ce-a largă deschisă

O larvă încearcă să iasă

Iar codri cei falnici îi schimbă

Formândui apoi doar o umbră



Din stâncile mari arcuite

castele, apare cât un munte

Cu porţi mari de piatră deschise

Un crater acolo rămase



a un fulger spre ceruri se-ndreaptă

Un munte de foc se întinde

Ş-apoi se răceşte şi-ndată

Formează din nou iar un munte.



Copacul cel falnic şi stejarul

Acolo-i rămâne cadavrul

Din paltinul verde frumos

Apare un schelet ghebos



Câmpia ce-a deasă şi verde

Pe-o-ntindere mare ea arde

Şi totul acol’ se transformă

Pământul î-şi schimbă a lui form

6/4/2003GL 1;05 PM