Poezie Intelepciune (1)

Intelepciune

de Octavian Sarb



Candva, un intelept a spus:

“Totul e desertaciune!”

Rasarit si-apoi…Apus,

Intre ele,…slabiciune.



Intr-o lume relativa,

Aparuta la-ntamplare,

Miscarea e intempestiva,

Materia-i generatoare,



Iar noi, minuscule fiinte,

Ce-s izolate pe Pamant,

Cautam mereu, mereu, credinte,

Sa evadam din cercul stramt.



Dar, cei mai multi s-au consolat,

Cu gandul ca-s doar pamanteni,

Si telul lor nu e inalt,

Avand statut, doar, de mireni.



Avand viata guvernata

De norme, coduri, schimbatoare,

Isi dovedesc, inca o data,

Ca totu-i relativ sub soare.



Totusi, o minoritate,

De la Abel pan` acum,

Prin istorie razbate

Curios, pe un alt drum.



Este drumul Vesniciei,

Ce-i trasat de Dumnezeu

Chiar prin pantecul Mariei

Si sfarsind in El, mereu.



E deschis pentru oricine!

Prin credinta calci pe el!

Tot credinta te sustine,

Nu vreun mijloc de otel!



Este drumul cunostintei

Cu valori nepieritoare,

Este rodul suferintei

Dragostei fara hotare!



In Scripturi gasesti detalii,

Taine-ascunse din vecii,

Nu le transforma-n vitralii,

In icoane cu faclii.



Cere-n dar intelepciunea

Ce mandria poate frange,

Ca sa ai comuniunea

Celor mantuiti prin sange!



Sange sfant de Dumnezeu,

Intrupat prin Duhul Sfant,

Curatati, si tu, si eu,

Azi intram in Legamant!





Oradea 5-7 Iulie 2012.