Poezie SEMNUL LUI IONA

SEMNUL LUI IONA



Luca 11:29

„Pe când noroadele se strângeau cu grămada,

El a început să spună: "Neamul acesta este

un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se

va da alt semn decât semnul proorocului Iona."



Luca 11:30

„Căci după cum Iona a fost un semn

pentru Niniviteni, tot aşa şi Fiul omului

va fi un semn pentru neamul acesta."





Înspre Tars, se-mbarcase Iona, spre alte meleaguri

Purtat de răzvrătire, dus de a gândurilor valuri.

Corabia cu Iona, plutea cu pânzele pline de vânt,

Pe-ntinderea de ape albastre, în larg de pământ.



El fugea, ascuns se credea de faţa Celui Sfânt,

Fugea să nu spună Ninivei, al Domnului cuvânt.

Ştia că Domnul e bun şi milostiv şi vor scăpa

Niniviteni dacă le spune, de pedeapta ce-i aştepta.



El îi voia, sortiţi pentru pierzare pentru păcat,

Nu voia să ducă cereasca solie, era supărat.

Cetatea era plină de silnicie, fapte urâte, murdare,

El credea că cetatea Ninive nu merită îndurare.



Iona, cel fără milă, a ajuns un mesager nesupus,

Pândit de mânia, Celui de sus, pentru că nu a dus

Cereasca solie, hotărârea pentru cetatea cea mare.

Domnul l-a urmărit, să-mplinească a Sa lucrare.



O furtună se dezlăţuise, aprigă în largul mării

Şi toţi de pe corabie erau în pragul diperării.

Moartea-i pândea pe fiecare şi i-a prins teama

Şi-au tras la sorţi, ca vinovatul să dea seama.



Iona descoperit şi-a recunoscut vina şi le-a cerut,

Să-l arunce în apa mări şi furtuna n-a mai bătut.

Un peşte mare din mare, pe Iona l-a înghiţit

Şi-n bezna întunericului cu totul, el s-a adâncit.



Trei zile negre a stat Iona, în pântecul peştelui,

Ca un simbol al morţii, celor trei zile ale Regelui.

Trei zile de groază, trei zile de chin şi suspin,

Îndeajuns să se supună ascultării Celui Divin.



El, Iona a stat în adânc, preţ de aducere aminte,

Să vestească Ninivei ale Domnului cuvinte.

După trei zile aruncat de peşte pe-al mării ţărm,

Proorocul Iona pentru noi a rămas ca un semn.



Şi când s-a dus şi-a strigat pe străzile Ninivei,

Că mai au patruzeci de zile şi vor fi daţi pieirei.

În sac şi cenuşă, în post, de la cel mai mic la-mpărat,

Oameni şi vite. O hotărâre de pocăinţă au luat.



Au luat seama la ce s-a anunţat şi-au pus în gând,

Să se pocăiască, căci poate se-ndură Cel Sfânt.

S-au căit de tot răul făcut, s-au rugat şi au scăpat

De acea pedeapsă, anunţată de-un singur bărbat.



Lui Iona nu i-a plăcaut, el ar fi vrut, foc să cadă

Peste cetate, nici un chip dintre cei răi să nu vadă.

Dar Iona supus ceercetării, o lecţie din nou a învăţat:

Atunci cânt s-a mâniat că Domnul, Ninive a iertat,



Curcubetele ce Dumnezeu pentru Iona-l crescuse,

La umbra căruia oasele-şi întinse şi se odihnise,

Un vierme îl roase, s-a uscat şi Iona a fost întrebat

Dacă pentru curcubete, e drept să fie el supărat.



Pomul pe care el nu l-a plantat şi nici nu l-a udat,

Nu l-a crescut şi nici nu l-a văzut cum s-a-nălţat.

Şi cum să nu-i pară rău Lui Dumnezeu, să facă rău

De cei ce El i-a creiat, ce se căiesc şi le pare rău.



Concluzia clară ce se trage din pildă, e iertarea.

Domnul vrea să dea viaţă, nu vrea omului moartea.

Semnul cu Iona, pe care Domnul simbol ni l-a dat,

Ne dezvăluie ce-nseamnă moartea Sa şi c-a-nviat.



Vestiţi tuturor oamenilor de grabă, să fie smeriţi,

De pedeapsa Divină să n-ajungă să fie pedepsiţi.

Vestiţi Evanghelia până la margini de pământ,

Corabia vieţii noastre s-aibă toate pânzele-n vânt.



Să ajungă vestea bună până la ultimul aşteptat,

Să fie recolta bogată, tot spicul, bob cu bob adunat.

Alergaţi la oameni, să le dezvăluiţi adevărata stare,

Să ajungă să-şi schimbe viaţa, să ştie că e îndurare.



Vestiţi pe Cristos, pe Cel ce pentru noi s-a jertfit,

Păcătosul să se căiască, pocăiască, să fie izbăvit.

Cuvântul ne este dat să-L trăim şi să-L vestim,

La lucru ne-a chemat Domnul, să nu dormim



În nepăsarea noastră, să fim aprinşi de iubire,

Să ducem Vestea bună la-ntreaga omenire.

Grăbeşte-te omule la izvor, nu fii nepăsător!

Domnul Isus viaţa şi-a dat să fii un nemuritor.



Vino la Domnul, grăbeşte nu sta retras, de-oparte

Nu fi spectator, Isus dă viaţa veşnică, nu moarte.

Vino aşa cum eşti la El, pune-ţi bagajele la cruce,

Acolo eşti eliberat şi Domnul spre cer te conduce.

Amin!