Poezie Să ştie lume-ntreagă

Să ştie lumea-ntreagă şi pământul

Căci noi sundem aici doar călători!

Aşa ne-a spus odată, El, preasfântul.

Să nu vă faceţi pe pământ comori.



Căci toate se vor spulbera ca pleava!

Când ziua cea măreaţă va veni,

Când îmbrăcat pe nori în toată slava.

Eu voi veni la voi şi voi grăi:



Veniţi la mine, cei împovoraţi!

Acei ce-aţi suferit arşiţa zilei.

Nu vă mai osteniţi să adunaţi

Căci s-a sfârşit cu vremea avuţiei.



Nu mai e timp să construiţi palate,

Clădiri măreţe de necunoscut!

Luptaţi pentru al cerului cetate,

Să dobândiţi un loc nemaivăzut!



Urcaţi-vă pe stânca vieţi sfântă

Şi staţi de strajă până la sfârşit;

Căci cel rău luptă, cum să vă abată,

Să strice planul cea fost conceput.



El ştie că e vremea pe sfârşit

Şi nu mai are mult de adunat.

Se-apropie viclean cu un cuvânt,

Punând otravă-n hrana de mâncat.



El stă la târg, pe străzii , şi la tarabe

Mai vinde tot ce poate fără bani,

Împarte ură , pune-ntre fraţi vrajbe,

Să-i cucerească vrea pe cei sărmani.



Aduce cât mai multă îngâmfare

Dorinţa de mărire, care curmă..

Încearcă să despartă-n adunare

Păstorul de oiţele din turmă.



Aduce necredinţa la iveală

Şi vine iarăşi ca la început.

Mai seamănă în inimă-ndoială

La cei ce nu trăiesc după cuvânt.



Vegiaţi dar azi zice cuvântul sfânt

Să nu cădeţi în cursa celui rău

Şi dezlegaţi să fiţi de-acest pământ

Pentru-a ajunge sus la Dumnezeu.



Lăsa-ţi aici pământul oropsit!

Cu zgura lui murdară de păcat..

Cu labirintul lumi îmbâcsit!

Luptaţi s-a-jungeţi la Acel Preanalt.



Deschideţi-vă inima spre ceruri,

Primiţi-l pe Acel ce vă iubeşte

Şi veţi trăi cu Dumnezeu deapururi

Acolo unde moarte' nu mai este.



Acol’ vom fi în ţara minunată.

Unde-alergarea se va termina;

Şi-l vom vedea pe-Acel cea fost odată

Aicea jos de-a ne răscumpăra.





2/9/2008gl