Poezie Furtuna (6)

Privesc spre vadul apei,

Învolburat de vânt,

Spre razele de soare

Ce-n negri nori se-ascund.



E groaznică furtuna

Când o priveşti te-ascunzi

Îţi pare că-i sfârşitul,

De ea nu vrei s-auzi



În marea-nvălmăşeală

De ape şi de vânt,

De raze de lumină,

Care cu greu pătrund,



Opreşte-te o clipă,

Fă-ţi timp să meditezi,

Cum va fi când de-aicea

Spre ceruri decolezi?



Eşti gata de plecare,

Ţi-ai pregătit veşmântul?

Intrat-ai în lucrare

Să poţi lăsa pământul?



Te-ai împăcat cu Domnul

De-aici de pe pământ?

Să poţi găsi locaşul

Acel măreţ şi sfânt?



Mai e o clipă doar,

întoareter la EL;

Lasă tot cei murdar

Să fii cu Sfântul Miel.





8/21/2002 gl