Poezie Aş vrea să zbor

Aş vrea să zbor spre ceruri, spre lumea preaînaltă

Să las aici trecutul cu tot ce-i aparţine

Să uit a lui plăceri, şi patima deşartă

Ce vrea ca să ne tragă şi-apoi să ne destrame.



Aş vrea să zbor spre ceruri, în patria divină

Acolo unde nu simţi al trupului durerii;

Aş vrea să uit de lume, de tot ce învenină

Şi să trăiesc deapururi acolo în splendorii.



Aş vrea să-l văd pe Domnul, în mare-ai strălucire.

Acol’ unde El tronează, ca mare Împărat.

Şi să-i ascult eu vocea, c-o mare bucurie;

Când îmi va zice-odată vino: Te-am a’şteptat..



Iar îngerii din ceeruri vor fi la-ntâminare,

Să vadă un salvat , prin sângele divin

Şi îmreună-acolo ne vom uni-n cântare

Mărindul pe Acela pe care îl iubim.



Aş vrea să zbor spre ceruri, ca pasărea plutind

Pe-o rază de la soare să mă înalţ aş vrea!

Să-l văd acol pe Domnul, care m-a mântuit.

Şi să îi mulţumesc cu-ntreagă fiinţa mea.



4/15/2007gl