Poezie Metamorfoza unei cărţi

Citeşti în mine, Doamne, ca-ntr-o carte

Căci înainte-Ţi nu-i nimic ascuns,

De ochiul Tău nimic nu-i prea departe

Şi nici măcar vreun ciob de gânduri sparte

Nu poate-avea taine de nepătruns.



Mă răsfoieşti cu interes, Părinte,

Pe care nu vrei să-l disimulezi,

Dar când găseşti greşeli printre cuvinte

Sau intriga din carte-i prea fierbinte,

Te văd cum, lecturând, Te întristezi.



Nu-s, Doamne, tocmai cartea potrivită

Pentru lectura care Ţi-o doreşti,

Dar corectată şi retipărită

Această carte poate fi primită

Pe rafturi în biblioteci cereşti.



Rescrie, Doamne, frazele greşite,

Refă capitole întregi, sau părţi,

Dându-le alte titluri, inedite,

Dar vreau să figurez la "favorite"

Pe lista Ta cu numeroase cărţi.



Citeşti în mine ca-ntr-o carte, Tată,

Şi urmăreşti cu degetul pe rând;

Când vezi greşeli le strângi într-o erată

Să fiu o carte bună, corectată,

Sfinţit de Tine-n faptă şi în gând.



Citeşti ca într-o carte, Doamne,-n mine,

O carte ce-n iubire renăscu

Scrisă cu pana dragostei divine;

Citeşti în mine, Doamne, despre Tine

Căci personajul principal eşti Tu.



Amin

Vulcan, febr. 2008