Poezie TINA

Zapezi peste munti

Se-aseaza usor;

Pe tristele frunti

Trec anii in zbor.



In lumea pustie

De-al vinei pacat,

In vemea tarzie

Din timpu-alocat,

Nimic nu mai este

Si-aproape s-a dus

Mila; iar ura in creste

Se-nalta in sus.



Si totusi lumina

Mai palpaie inca,

Straluce in tina,

-Crescuta din Stanca-

In tina crestina

Nascuta din nou

Din marea Lumina,

Din cerescul Cadou.



Isus este Stanca,

Cadou si Lumina!

In bezna adanca

Noi suntem doar tina.

In mila-i cea mare,

De lut ne-a spalat;

Si raze de soare

Din Sine ne-a dat.



Tina, pazeste-n pustie

Aprinsa mereu a ta raza,

Tine credinta ta vie

Si-ntruna vegheaza!

Pe Domnul priveste-L,

Te uita in sus

Si-ntr-una iubeste-L

Pe Domnul Isus.



Cand nopti n-or mai fi

Si fi-vor doar zori,

In slavi vei domni

Prin har de comori!