Poezie DIN GROAPA MORTII M-A SCOS

DIN GROAPA MORTII M-A SCOS



Exod. 15:26 „El a zis: "Dacă vei asculta

cu luare aminte glasul Domnului,

Dumnezeului tău, dacă vei face ce este

bine înaintea Lui, dacă vei asculta

de poruncile Lui, şi dacă vei păzi

toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una

din bolile cu care am lovit pe Egipteni;

căci Eu sunt Domnul, care te vindecă."



Prinşi în întunericul tenebrelor fără veste,

Cu năzuinţi către munte, sus spre creste.

N-am fi ieşit din văile prăpăstioase, adânci,

De nu ne ridica, Cel Sfânt, sus pe stânci.



Am răsărit sus pe stânci aşa dintr-odată,

Sub harul iubirii Divine peste noi revărsată,

Sfărmat este al păcatului greu, negru zid

Şi-n zorii dimineţii cerurile ni-se deschid.



Prin focul încercării suntem noi curăţiţi

Şi-n oglinda Scripturii zi de zi descoperiţi,

O râpă-n drumul spre cer şi durerile-n vale,

Nu ne sunt piedici pe-a Lui Isus cale.



Căci clipă de clipă, El veghează, ne ocroteşte,

Al nostru Rege, în iubire nicicând nu oboseşte.

El şi-a dat viaţa ca jertfă pentru noi, pe cruce

Şi zi de zi înspre cer sufletul ni-l conduce.



În pieptul meu, Isus Hristos s-a luptat cu fiara,

Ce şi-a înfipt adânc şi cu foame mare gheara.

Fericiţi ochii mei văzură o minunată minune,

Din groapa morţii Isus m-a scos, o pot spune.



Negrul întuneric a fost risipit de lumina,

Ce-n iubire Agape, prin Har mi-a iertat vina.

Nici umbre de temeri nu pot prinde gândirea,

Căci în Harul iubirii am primit eu mântuirea.



Sufletul cu durerea potolită, spălată de vină,

Bucuria revarsă cu euforie-n fericire deplină.

Izvorâte din pacea Slăvii mulţumirile noastre,

Pătrunse-s de lumina Luminii Sfinte din astre.



1 Petru 2:24 „El a purtat păcatele noastre

în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi,

fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru

neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi."

Amin!