Poezie VINO LA LUMINA

VINO LA LUMINA



2 Cor. 4:6 „Căci Dumnezeu, care a zis:

"Să lumineze lumina din întuneric",

ne-a luminat inimile, pentru ca să facem

să strălucească lumina cunoştinţei

slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos."





De n-aş avea margini în puterea mea,

V-aş duce degrabă la lumina adevărată.

Luptaţi s-ajungeţi cât mai grabnic la ea,

Nu-i altă lumină ce merită fi căutată.



În chinuri negre-i stoarsă toată firea,

Învenitată-n plăceri serbede, pământeşti.

De-ai şti de unde-ţi vine mângâierea,

N-ai zăbovi, te-ai grăbi să te pocăieşti.



Sfarmă zidirea sufletului tău pribeag

De sub povara deşărticiunii şirag, fugi,

Moartea zâmbeşte glorioasă în prag,

Nu-i da satisfacţie, pune-te pe genunchi.



Isus, coboară la cel de tină şi plin de vină

Să reverse peste toată făptura lui iertare,

Revarsă din iubire o veşnică lumină

Şi pune morţii netrecătoare hotare.



Din tainicele stele a coborât Cuvântul

S-antrupat să poarte chinul vieţii

Şi din adânc a tresărit întreg pământul,

Simţind că-n jertfă era scânteia vieţii.



Asemeni unui suflet ce de păcate geme

Pământul tot mai pustiu de la o vreme,

Va îmbrăca veşmânt de flăcări mistuitoare,

Vijelioase flăcări de moarte dătătoare.



S-or sterge urme vechi de nedreptate,

Vor arde-n flăcări oameni, case, palate,

Vor arde târzii dorinţi de a cere iertare,

Vor fi în zadar căinţe, târzie înfăţişare.



De vrei să curgă-n tine atunci o viaţă nouă,

Azi este clipa ce mijeşte a nădejdii rouă,

Cu braţele întinse, deschise spre cer,

Pe genunchi în rugăciune, în orişice ungher,



În nădejdea minunii revărsată la cruce,

Vino la lumina ce la cer te conduce.

Te-mbracă-n veşmântul neprihănirii,

Prin jertfa ce-a semnat actul mântuirii.



2 Cor. 4:7 „Comoara aceasta o purtăm în nişte

vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită

să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi."



Amin!