Poezie Isus mi-a dat aceste versuri...

Isus mi-a dat aceste versuri,

Cand era inca dimineata.

Dar nu cu multe intelesuri

Ci adevarul, spus pe fata.



Va vad cu ochii lui Isus.

Si voi pe mine.Nu-i asa?

Si-mi pare rau daca am spus

Cuiva o vorba mult prea grea...



Eu stiu ca nu ma judecati

Nici eu ,pe voi, caci va iubesc...

Ca cei mai scumpi surori si frati

Cu dragoste eu va privesc



Prefer sa tac,sa nu vorbesc

Chiar daca sufar uneori.

Insa un lucru imi doresc,

Mai mult, de zeci de mii de ori...



Sa uit, sa iert ce mi-au gresit

Unii din cei ce nu-nteleg

Ca totdeauna i-am iubit

Cu drag.... cu sufletul intreg!!!



De multe ori ne straduim

S-avem prieteni, si e bine.

Dar mult prea singuri ne simtim,

De-atatea ori vorbind cu sine...



Dar tot exista o comoara

Ce-ntrece orice bucurie.

E-atat de scumpa si de rara,

Cand ne-ntalnim la partasie...



Cand ne-adunam seara de seara,

La studiu si la rugaciune,

Sau la un cantec de ghitara,

La un cuvant de-ntelepciune



Va spun, sunteti asa frumosi,

Plini de iubire si credinta

Cum sade celor credinciosi,

Eu vad in voi o pocainta



Cu care faceti lucruri mari,

Caci Dumnezeu va intareste

Chiar El a pus in voi un dar,

Ce tot mai mult se innoieste



El ne-a chemat pe fiecare

In lumea aceasta-ndurerata

Sa fim lumini si sa fim sare,

Cu inima mereu curata...



O lume-ntreaga e flamanda

De Evanghelia traita

In noi, in viata noastra sfanta,

Si-atat de mult dispretuita!!!!



Saraci, orfani, atatia sunt,

Fara de hrana, fara casa.

Sa ii iubim mai mult decat,

noi credem, ca de ei ne pasa.



Bolnavii-asteapta in spitale,

Cuprinsi de teama si durere

Ei nu cer hrana, nici parale,

Doar un cuvant de mangaiere





Atatea suflete pierdute

Sunt azi, care intind o mana

Ei au nevoie sa asculte,

Cuvantul viu, ce-o sa ramana



In inimile lor inchise

Care odata s-or deschide.

Acesta-i adevar!!! Nu-s vise.

EMAI PRESUS DE-ORICE CUVINTE.



eUN RASPUNS LA INTREBAREA:

Unde e omul care-l caut?

Ca sa-Mi continuie Lucrarea,

Sa-l modelez, nu sa-l aplaud!



Aceasta-ntreaba Dumnezeu:

Acum suntem noi, oare gata,

In orice lucru, cat de greu...

Sa nu intoarcem cu rasplata



Celor ce ne-au gresit mereu.

Nu mai e mult, si-o sa uitati

Aceasta scurta poezie,

Dar stiti, cu toti suntem chemati



Sa-i indrumam spre-mparatie,

Pe toti ce inca nu au viata

Iar Domnul sa-ti ajute tie,

Pe unde trec i, sa fii dulceata.