Poezie CE SUNT EU OARE?

Pătruns şi copleşit de-a ta iubire...

Eu gândul înspre Tine mi-l îndrept;

Îmi pun în mine-ades o-ntrebare!

Sunt eu o creatură din concept?



Ce este omul? Firul cel de iarbă,

Ce se înalţă înspre infinit?

Sau e-o fiiţă dintr-o lume dalbă

Unde-i un loc ce nu are sfârşit....



Omul e o fiinţă minunată

A fost creat de însuşi Dumnezeu.

El face parte din-tro lume-naltă

Şi v-a ajunge-odată-n raiul Său.



Căci a primit a Lui asemănare

Şi duh de viaţă a suflat în el

v-a fi odaată-acolo în splendoare

Şi se va bucura cu sfântul Miel....



Eu sunt doar om, creat de Dumnezeu

Şi naintez spre locul prea-înalt

Trăiesc ca om, dar lupt mereu

S-ajung acolo sus la Împărat.



Nu sunt o floare fragedă-n grădină

Ce creşte la porunca celui sfânt;

Ci sunt creat de mina cea divină.

Şi aşezat aicea pe pământ.



Omul e diferit aici în toate!

De plante, păsări, şi orce făptură;

A fost creat de Cel ce din nainte

A hotărât să –ntemeieze-o creatură.



Dar chiar şi omul fiiţa celui veşnic

Acelaş curs parcurge pe pământ!

Se naşte, creşte, şi este vremelnic,

Se pregăteşte pentru locul sfânt.



Să nu uităm căci numai pentru-o vreme,

Călătorim peacest pămînt amar

Curând Isus ne va chema pe nume!

şi vom intra la El , ce mare har.



Şi vom trăi în ţara minunată

în lumea nouă fără de sfârşit;

Vom termina cu lumea limitat

şi-a lumi vorbe ce ne-a amăgit.



Ţi-ai pus prietene vreo întrebare

Tu cine eşti? şi unde te grăbeşti?

Eşti parte din natură? Eşti o floare?

S-au eşti creat de nişte mâini cereşti.



De nu ţi-ai pus vre-odată o-ntrebare

Mai e un timp ca să te hotăreşti

Căci încurând va fi o sărbătoare

Şi ce-i aleşi vor fi în slăvile cereşti.





6/10/2005gl