Poezie Prin univers Călătorind

Prin Univers călătorind

Mii de-ntrebări am ridicat,

Răspunsurile, bâjbâind,

În van, cu trudă, le-am căutat.



Umblând, odată, am zărit

O caravană în pustie

Ce avea mersul poticnit

Şi răspândea zvon de robie.



Ducea fiinţe-ncătuşate

În lanţuri grele, condamnate

Fără speranţă, pe vecie

Supuse altora să fie.



Iar soarele din miez de zi

Îi dogorea chinuitor.

Pe sub sprâncenele albii

Nemaisperând în viitor,



Priveau peste deşert oftând.

Şi totuşi îi încearc-un gând:

Poate din cei ce vin pe drum,

Măcar un om de-ar fi mai bun...



Zile în şir au aşteptat

Sub soarele nimicitor,

Poate-o să vină cel visat,

Eroul eliberator.



Şi într-o zi, în depărtare,

O umbră se ivi călare

şi-apropiindu-se creştea.

Văzură că un Prinţ era.



Venea pe-un cal alb, îmbrăcat

Cu strai frumos de împărat

Şi-n urma lui –alai regesc–

Vin oamenii care-i slujesc.



Toţi slujitorii-s îmbrăcaţi

În in subţire şi-s curaţi,

Fiindcă Prinţul i-a găsit

Şi-n sânge sfânt i-a curăţit.



Văzând convoiul, Se opreşte

şi-n jurul Lui milos priveşte

Cum robii istoviţi de chin,

În lanţuri grele, de-abia vin.



Ce preţ doreşti în schimbul lor?

Către stăpânul sclavilor

Se-adresă Prinţul, suflet blând,

Durerea robilor văzând.



Nici pentru banii lumii-ntregi

Nu te-aş lăsa să îi dezlegi,

Însă de chiar doreşti să-i ai,

Un preţ de sânge să îmi dai.



Atunci pe Fiul de-mpărat

Tristeţi de moarte L-au luat,

şi-a hotărât cu Tatăl Lui

Să dea salvare omului.



O, Tată, tu prin voia Ta

Eliberarea le-o poţi da,

Salvează-i pe aceşti trudiţi,

Căci de Cel Rău au fost robiţi



Şi Prinţul S-a apropiat,

Din lanţuri i-a eliberat,

Ia curăţat de tot ce-i rău

Le-a dat veşmântul cel mai nou.



S-a pus apoi în locul lor

şi s-a supus durerilor,

Bătut de cei răi şi zdrobit,

Până la sânge-a suferit.



Deşi durerea I-a fost grea,

El a răbdat, căci ne iubea.

Din dragostea-I nespus de mare,

A părăsit ceru-n splendoare.



O, Doamne, ce sunt eu pe lume?

Un fir de praf fără de nume,

Cu mâna Ta m-ai modelat,

şi duh de viaţă mi-ai suflat.



În locul meu ai suferit,

Isuse, moarte şi durere,

Cu sângele-ţi m-ai izbăvit

şi m-ai dat drept de înfiere.



Tu ai plătit în locul meu

Cu trupul Tău nevinovat

Scăpat din lanţul celui rău

În sângele Tău mai spălat



O, Prinţ, care din zări albastre

Văzut-ai lanţurile noastre,

Ai coborât şi ne-ai căutat

În tina lumii de păcat.



Luând ca noi, trup omenesc,

Lăsându-Ţi tronul Tău ceresc,

Spaţiu şi timp ai acceptat,

Să ne-nţelegi cu-adevărat.



Îţi mulţumesc frumos, Stăpâne,

Că, între toţi ce-s pe pământ,

Ai avut milă şi de mine,

M-ai îmbrăcat cu-al Tău veşmânt.



August 12 2002 gl