Poezie Cântarul

Ne cântărim credinţa câteodată,

Ca să vedem, cum suntem în balanţă?

Nu suntem grei în partea cealaltă,

Spre lume, spre păcat, spre necredinţă?



Nu ne apasă-n jos povoara firi?

Şi desnădejdea nu ne iese-n faţă!...

Oare –am uitat de ceasul întâlniri?

Cu-Acela care-aici ne-a dat viaţă?



Noi am uitat de locul rugăciuni,

în care se coboară Dumnezeu!...

Şi tot mai suverăm nectarul lumi!

Fiind nepăsători de fiul Său.



Lăsat-am noi îngrijorarea vieţi,

Să ne doboare pe acest pământ?

Uitând că-n ceruri, soarele dreptăţi

Ne va-ncălzi cu-al Tatălui veşmânt.



Uitat-am că pe drumul din pustie

Prin şerpi veninoşi când rătăceam?

S-a coborât un Prinţ cu-a lui solie.

Şi ne-a salvat de unde ne aflam.



Acolo fosat-am robi, legaţi, odată.,

Fără speranţă de-a ajunge liberi!...

Dar a venit un Prinţ din lumea-naltă!

plăti un preţ de sânge şi dureri



Am mai uitat c-odată la Golgota

Muri-ta pentru noi Isus Hristos!

Nevinovat El a luat osânda,

Pentru un om atât de păcătos.



-Ne cântărim desaga câte-odată?

Ca să vedem cu ce poveri venim;

Isus Cristos lua-ta vina noastră.

Să ne salveze dintr-un veşnic chin.



Toate poverile, ni le-a luat

Şi a urcat cu ele la Golgota;

Ne-a curăţat de tot ce-a fost păcat..

Să fim noi gata de-al întâmpina.



De-aţi fost voi uşuraţi de greutate;

Poverile de Domnul le-a luat?

-Nu căutaţi altele ce sunt lăsate,

-Şi nu vă-ntoarceţi iarăşi la păcat!



Căci Cel ce a plecat în veşnicie;....

Va reveni din nou la ai săi aleşi!

Ca să ne-ducă de pe-aceast[ glie

Acolo-n cer cu El să fim pe veci.



Prieten drag n-ai vrea să vii cu noi?

Să mergi şi tu spre ţara minunată?

N-ai vrea să te desprinzi de-acest noroi?

Să poţi urca spre ţara mult visată



Ca să trăieşti cu Domnul veşnicia;

În locul sfânt ce-I plin cu nestemate!

Cu Domnul vom gusta noi bucuria

Unei vieţi eterne, fără moarte.



8/20/2005gl