Poezie Zilele lungi Însorite

În zori când priveam în grădină

Văzut-am doar păsări zburând;

Copaci dezbrăcând a lor haină

Statui vor rămâne-n curând



S-a dus bucuria de viaţă

A zilelor lungi însorite!

Natura chiar însuşi ne-nvaţă

Anotimpurile merg înainte.



Se duse iar vara-nsorită

Cu-alaiul copiilor străzi!

Se duse şi noaptea ce-a blândă

Se-adună recolta livezi.



Perdut-au copaci veşmântul

Din frunze frumos înverzite;

Rămas-au doar cu legământul

Căci iar vor veni ca-nainte..



Copaci de strajă rămas-au

Cu crengile lor apăsate!

S-a dus bucuria ce-aveau

Căci frnzele sunt ruginite.



Prin locuri întinse-s purtate

De vântul cu-a lui adiere;

Plutesc gălbenite spre moarte,

Ajungând ele fără putere.



Rămâne pentru noi o amintire

Lucrarea divină a naturi

Pe toţi ne-au pus în uimire

Frumoasa lucrare-a creieri.



6/17/2005gl