Poezie Iubirea Sfântă

Ce oare este mai de preţ. în lumea aceasta muritoare!

De nu iubirea unei vieţi, iubirea care-n veci nu moare.

Ea vine din înaltul cer, Şi e speranţa dimineţi

Ne-a arătat-o sfântul Miel la Golgota în clipa morţi.



Ea stă-n privirea ochilor, a fiului Lui Dumnezeu

Când unge ochii orbilor, când vindecă pe Bartomeu.

Când a intrat în Betsaida şi Lazăr zăcea în mormânt;

Iar Domnul îl strigă pe nume, vorbea iubirea prin cuvânt.



Iubirea se-arătă pe mute, la cei ce foamea ea cuprins,

Când ascult-au a lui cuvinte, nimic de El nu ea desprins!

Atunci Acel din veşnicie, din cei cinci peşti şi două pâini

Dă hrană din belşug pe glie, toţi s-au uimit de-a lui minuni.



Iubirea se-arătă din nou, la fica lui Iair Tabita!

O cheamă afară din sicriu, şi hrană zice să îi dea.

La slăbănogul ce în casă, a fost lăsat cu greu de sus;

Iar Domnu-i zice dute-acasă, ia-ţi patul de aici de jos.



Când cel căzut la drumul mare, bătut de tâlhari şi rănit,

Iar cei din jur cu nepăsare la-u ocolit, l-au părăsit;

Din nou iubirea se arată sa -apleacat la el duios!

Îi legă ranele îndată şi-l duse la un hanul de sus.



Acol’ plăti-ta pentru El, un preţ ce nu se poate spune.

O i-a la drum al nost drumeţ, El e iubirea într-un nume

Măreţ şi sfânt, venit din cer, de bunăvoie pe pământ!

În trup de om, El, sfântul Miel, a venit jos că ne-a iubit.



El s-a jertfit pe sine însuşi pentru un păcătos ca mine,

Ne-aşteptând nimic în schimb, aşa mereu iubirea spune!

Decât dorea ca să mă vadă că trăiesc viaţa fericit,

Şi dintr-o dragoste curată, El pentru mine s-a jertfit.



Pe deal urca purtând povoara, Păcatul meu îl apăsa

El mi-a luat atunci ocara. şi-a dus-o până la Golgota.

De bună voie se întinde, să fie-acolo pironit

Căci m-a iubit fără cuvinte, dar moartea lui a dovedit.



Şi dintre tot ce pe pământ Mântuitorul ne-a lăsat.

E dragontea, cuvântul sfânt, ce pentru noi a fost trasat.

În cer nu poţi ca să ajungi, de nu ai dragoste curată!

Doar dragontea te ea de-aici, înţara sfântă minunată.



Prieten drag frate-n credinţă care trăieşti pentru Isus,

Ţi-ai pus vrodată o-ntrebare dacă ai dragoste-ndeajuns?

Poţi să îl ierţi şi pe duşman? -Pe-acela care te-a vorbit

Să sari în ajutorul lui, când vezi cât e de oropsit?



De n-ai iubirea ce-a de sus, cere-i la Cel ce-o poate da!

Aşa vei fi tu cu Isus, dacă renunţi la viaţa ta.

Dacă iubeşti cu bucurie, iar dragostea nu se termină,

Aşa doar vei ajunge-n ceruri în ţara plină de lumină.



Te vei nălţa acol’ pe-o rază, lăsată de la sfntul Miel

O rază a dragostei curată, ce ne va duce către cer.

Şi vom trăi eternitatea cu Prinţul cerului Isus.

Aşa va fi cum scrie cartea. vom fi cu Domnu-n Paradis.



10/1/2003gl