Poezie Gheţismani

Sunt două mii de veacuri D-ne

Care s-au scurs pe sulul vremi!

Dar au rămas pân-acum semne

Ce a fost odată-n Gheţimani.



O Bătălie-n sângerată,

Un Suflet, întristat de moarte

Mereu striga Isus,.. O,"Tată"

- Ia-mi Tu paharul de se poate..



Sunt, fiul Tău venit din slavă;

Luat-am pentru om robia;

De vezi fiinţa mea că-i slabă!

Tu o-ntăreşte-n voia Ta.



A fost El părăsit de toţi

în clipa grea al rugăciuni

în Gheţimani veni cei mulţi

Să-l ea pe Creiatorul lumi.



Iată-l apare vânzătorul

Cel ce de Domnu-a fost iubit!

Acum îl dă la tot Soborul

şi-l vinde –ndată cu-n sărut.



Legat şi dus la judecată

Să fie condamnat de om.

Acel ce-o să judece-o odată

Sa Umilit mergând pe drum.



-Căzut-am Tată sub osândă

A omului rău, păcătos;

Dar sus pe cruce avea-voi luptă

- şi am să fiu victorios.



Se văd cum picurii de sânge

Se prelingeau pe trup în jos!

Păcatul omeniri-mpinge

Să îl jertfească pe Cristos.



Iată cum cade sub povoară

Acel ce-I fiu de Dumnezeu;

Sa dus, ca şi un Miel să moară

Pentru un om cum sunt şi eu.



- Iată-l acum legat de glie

Luând păcatul omeniri;

O, Tată, Duhul lui mângâie,

Căci a ajuns clipa dureri.



O, cât de grea îi era crucea ,

şi Ce povoră i-a fost dată!

El a căzut mereu sub ea,

-- se vede- o stradă-nsâgerată.



şi ajugând la Golgota

Locul de sânge şi durere

El fos-ta pus pe crucea grea

Ce-a fost plină de-apăsare



Păcatele le-a adunat

De la întreaga omenire

Iar toţi acei ce l-au urmat

Eii vor primi o izbăvire.



El atârnat fiind pe cruce

Sângele Lui curgea agale

Iar cel care în coastă-npunge

A fost chiar omul cel din vale.



Acel care a fost salvat

De pe c[r[rile pierdute;

Acel ce a fost m`ng`iat

C`nd el avea hainele rupte.



şi-acolo sus la Golgota

Acolo lupta s-a sfârşit

O, Ia-mi Tu Duhul meu o Tată

Căci pe Satan l-am biruit..

3/6/04gl