Poezie ADAMI

"Sa fie lumina!" a spus,

"Verdeata si apa si lut,

Sa fie un rai pe pamant;

Iar omul Adam fie pus

Stapan peste tot ce-am facut.

Si ai grija Adame, fii sfant!"



De-atuncea trecut-au milenii

Cand Domnul Cuvantul a zis.

Iar omul Adam cel creat,

Ca-ntr-un vis cu grozave vedenii,

A cazut, a cazut in abis,

In abis de dureri si pacat.



"Adame, Adame, Eu plang

Intr-una de-atunci si mereu

Intr-una de-atunci iti soptesc

Ca vreau prin urmasi sa te strang

La pieptu-mi cel sfant, Eu Dumnezeu,

Fiindca Eu tot te iubesc!



Trimis-am cu planuri in lume

Smulgandu-mi din Mine ce-i drag,

Pe sfantul Meu Fiu, pentru tine,

Ca vina ta toata s-adune,

S-o duca-n al haului prag

Croindu-ti o cale spre Mine.



Ai grija Adame acum,

In El ti-am trimis Eu scapare;

De tine atarna sa-alegi

Un nou inceput, un nou drum

Ce duce-n eterna salvare

Ca viata in veci sa culegi"



Iubirea cea pura, cereasca,

Parintele sfant ne-a trimis

Prin Domnul Isus, cel venit

In inimi de-Adami ca sa creasca,

Sa scape Adamii de-abis.

Ah, ce nedrept si ce mult ne-a iubit!