Poezie Estera

Când Babilonul cade ca imperiu!

Al perşilor atunci sa ridicat

Avut-au domnitor pe Ahaşveroş

Care domnea peste întreg regat.



La marele ospăţ împărătesc

Împărăteasa Vasti-a fost chemată

Să o prezinte cu alai regesc

La cei veniţi: din lumea prea-înaltă



În împetrirea ei necugetată

La refuzt pe marele-mpărat

A fost în frumuseţe ne-ntrecută

Dar totuşi locul ei a fost luat.

**

Aşa Estera ajunse-mpărăteasă

Luându-i locul celei din nainte!.

A fost găsită de-mpărat aleasă

Iar taina vieţi merge înainte....



Până atunci de-o rudă-a fost cresută

Căci nu avea părinţi s-o îngrijească!

şi-apoi urcând în barcă ca pe undă

Plutind spre lumea cea împărătească.



Prin încăperile cu ziduri nalte

Înainta cu paşi gingaşi o stea.

Împodobită fiind cu nestemate

Parcă din vis atunci se deştepta.



Umblând pe-aleile împodobite;

Se desfăta Estera în grădină!

În farmece plăcut înmiresmate,

Se deschidea fiinţa ei senină.



Fiind o stea ea răspândea lumină

Pentru-mpărat şi toţi acei din jur!

Avea fiinţa ei mereu senină

Ce-i aducea la împărat un bun onor.

**

Iată intrând pe poartă în cetate

Un om la-mpărat mergea grăbit;

Era Haman, cel plin de răutate!

Cu vocea lui vicleană i-a vorbit



--O veşnic să trăieşti tu împărate !

Pe-al tău regat există un popor;

Nu se închină, chiar de-i dat la moarte,

Doar unui Dumnezeu Nemuritor.



-- Un taler de argint eu cânt[resc!

şi vor intra în visteria Ta.

De-mi dai putere să îl nimicesc,

Cu Mardoheu, Haman planuri avea!

***

În pulbere se-aruncă Mardoheu.

Când vestea cu pedeapsa o primeşte;

Căci moartea a venit la-l său popor

El la Estera-ndată-i dă de veste.



-De nu ne vei scăpa tu de Haman,

Ce argint a oferit la împărat;

Cu vorbe iscusite de viclean

Ca să-i omoar pe iudei de pe regat.



Peirea noastră aici la toţi va fi,

Căci Haman este plin de răutate;

Dar poate Dumnezeu te-a pus, a fi!

O mijlocire între împ[rat şi gloate.



Căzută-ntre Stăp`n şi condamnat

în fiinţa ei Estera s-a mâhnit!

Rănită fiind de vestea ce-a aflat,

Cu slujnicele –n post s-a învoit



O v[ă trecând prin curtea-mpărătească

Şi-ncet se-apropie de împărat!

Nu sa gândind ce oare o să-ntâlnească?

Moarte, sau viaţă, Estera a-naintat.



Cu capul aplecat şi cu priviri ascunse

O vede împăratul şi o-ntreabă;

Ce -ţi strânse faţa? El toiagu-ntinse,

-Tu eşti aici regină, nu o sclavă.



--De trecere primit-am înaintea Ta!

Ridică azi pedeapsa de pe mine;

Căci Haman luptă să îmi i-a viaţa

Cu al meu popor ce-i rob aici la tine.



--De î-mi vei cere jumătate din regat

Tu vei primi cu drag zice-mpăratul;

Eu î-ţi voi da, că-ntine am aflat,

O fiinţă care m-a schimbat palatul.



Tu ai adus un soare în grădină

şi încăperile au farmec sfânt

Tot ce e -njurul tău aduc lumină

şi am să fac îndată ce-ai cerut



La Haman pentru viclenia lui

Pedeapsă împăratu-i dă cu moartea.

Aşa sa-mplinit planul Domnului

Întocmai cum ne povesteşte cartea.



şi azi, mai sunt hamani aici ]n lume

întinde curse-n fel şi fel de chipuri

O viaţă de creştin vor să zugrume

Şi caută ei să schimbe viaţa-n cioburi.



Dar, dacă tu, rezişti la încercare,

Vei dobândi o viaţă-n bucurie;

Căci de pe cruce, am primit salvare,

Când prinţul a murit, lăâ`nd iubire.



El e mai mult decât Estera-n fapte

A mijlocit la Tatăl pentru noi!

Ş-a dat viaţa şi s-a dus la moarte!

Ca să scăpăm de-a lumi trist noroi.



întoarcete la El azi din robie

Căci de acolo, Domnul, Te-a salvat

şi pregăteşte-te să-i fii soţie,

Să-i fii mireasă, Celui Prea-înalt.



02-20-2003gl