Poezie Priveşte

Priveşte



-- Priveşte tot timpul cu ochii spre cer

La Acel ce-ncurând o să vină;

--Iaţi zborul de-aici, dintre cei care pier

Spre o lumea măreaţă divină.

Spre ţara ce-a sfântă cu al ei bogăţii

Ce nu pot fi scrise-n cuvinte

Spre locul măreţ unde-s apele vii

Acolo-i al nostru Părinte.



-- Priveşte la-ntinderea lumi eterne

La locul cel sfânt minunat;

-- Grăbeşte să zbori din a nopţi caverne

Spre marele tău împărat.

La locul gătit chiar de Mirele tău

ce-a urcat pe o rază-a iubiri;

Iubirea divină al Tatălui Său

Iar noi suntem rodul jertfiri.



--Priveşte la raza de soare pe cer

Pe pământ ea căldura-şi trimite

Lumină ea dă şi la cei care pier

Căci Domnul pentru toţi e părinte

Pentru toţi El murita pe lemnul de cruce

Pentru toţi Domnul viaţa şi-a dat

Dar acei ce în ceruri odată-or ajunge

sunt acei ce-au sluijit nencetat.



Sunt acei ce-au ieşit deseori pe ogor

Să muncească, pentru-a lor Împărat

S-ă adune cât mai mult pentru-a lor Salvator

Bob curat pentru-Acel Pera-înalt.

Dacă vrei să fii şi tu în ceruri cu Domnul?

Ieşi la holda Stăpânului veşnic

Lasă lumea cea rea , păcatul şi somnul,

Şi adună pentru locul edenic.



31/03/2005gl