Poezie Isus în Cetate

Isus a plâns pentru cetate

Câci ia-nţeles menirea,

Când fost-a aşteptat de gloate

Lui inima-i plângea...



Pe străzile învolburate,

Înainta Profetul...

Pe un asin zmerit în frunte

Îl năpădise plânsul.



În mâini cu crengi de palmier

Îi ies mulţimi în cale,

Şi-a lor strigare până-n cer ,

Răsună de urare.



Răsună glasuri de copii

Pe străzi mulţimi se-npinge

E sărbătoare de Florii,

Dar Regele tot plânge;



’’Ierusalim, Ierusalim,

Cu inimă de piatră;

De-ai şti tu ceasul tău de chin

Şi ceea ce te-aşteaptă;



N-ai sta nepăsător pe drum

La ceasul cercetări!

Duşmani te-or preface-nscrum

În clipa încercări.



O vai va fi, de fii tăi,

În clipa de durere,

Căci pentru mame şi copii,

Vor veni vremuri grele...



Căci aţi respins pe Salvatorul

Şi-a Lui chemare sfântă!

Zadarnic strigă azi poporul,

Sunt lupi, ce stau la pândă!



Dar vremea sfântului cuvânt

Se va-mplini cu mine,

Iar mulţi din cei ce strigă-n vânt,

Mă vor ucide mâine.



Căci pentru-al omului păcat

O jertfă ni se cere

Şi eu sunt Mielul cel marcart.

Să fiu pentru junghere.



Nimic din ceea ce vedeţi

Nu este fără voie.

De cartea sfântă o citiţi

Găsiveţi că-i nevoie.



Ca să se stingă o lumină

Din lumea muritoare,

S-ajungă omul în grădină

unde e numai soare.



Deci nu-i respinge glasul Lui

Căci Domnul te iubeşte

Primeşte-i astăzi harul Lui

Căci ziua se sfârşeşte.



A fost vândut ,bătut, scuipat.

Pentru păcatul tău.

Întoarcete să fii salvat ,

Să fii copilul Său.



Căci în-tro zi ne vom plimba

Pe străzi nemai văzute.

Iar sfinţi-acol vor lăuda,

Pe Cel ce e în frunte.



Pe-Acel ce moartea a învins

Şi-acum este în slavă.

Cu El vom fi în Paradis.

Uitând de lumea oarbă.



04.04.2007gl