Poezie De ce-i aşa

De ce atâtea lucruri sunt

Ce rămân încă pe pământ

Iar noi un fir de praf gigant

Ce-am fost lucraţi de Cel prea-nalt,

Ne stingem ca şi cum n-am fi

Şi nu ştim cît vom mai trăi

Or soarta noastră cum va fi.

De ce-i aşa? -cine va şti?



De ce sunt frunze care cad_

Iar pomi stau ascunşi în neant

Pînă le vine vremea lor

Şi iară-şi ies biruitor,

Iar omul cel cei mai presus

Cu-nţelepciune a fost uns

Se stige ca şi cum nar fi

Şi numele îi va peri

de cei aşa? –cine va şti?



De ce ne naştem să murim

Şi nu pe veci ca să trăim

Să combinăm tot cei frumos

Şi să trăim noi bucuros!

O viaţă fără de sfârşit

Să nu se ducă ca un vânt

Ci să trăim pe veci frumos

Să fim noi numai de folos

La cei din jur şi la Cristos.



19.01.2008gl