Poezie A Înviat Isus

Era-ntro zi cu soare, o zi de primăvară!

Când ceaţa începuse încetul să dispară,

Mulţimile de florii ieşeau din adormire

Şi-un ciripit de păsări, pe mulţi punea-n uimire..



Pe-o stradă liniştită în zori dimineţi

şi pe-o câmpie verde, ce dă simbol vieţi!

Pe dealul care duce la locul căpăţâni

Înainta Maria! Trecând poarta grădini.



Se-apropie de-o grotă, în stâncă pregătită,

şi-ndată văzu piatra intrări prăvălită.

Intrând ea înăuntru cu sufletul străpuns

Să-I poată vadedea trupul, a Domnului Isus



Mormântul era gol... Fâşiile întinse,

Doar locul încă proaspăt, Acelui ce învinse;

Pământ şi moarte crudă, cum ai crezut atunci

Căci tu o să ai parte, de Cel ce dă porunci!



Legea naturi toată, de El fosta-ntocmită

Cu Tatăl Său alături, lucrarea-i săvârşită;

Tu ai crezut atunci că totul s-a sfârşit...

Dar iată!... Căci Cristos, pe veci a biruit.



Îndată-ncepu vântul o adieere lină,

De bucuria Celui ce n-a avut vreo vină,

Păsările cântau în cor de bucurie;

Căci a-nviat Acela cei viu din veşnicie.



Iar soarele ce-ardea cu razele lui calde

Acoperea pământul cu marele-i arcade;

Întregul univers era în sărbătoare

Căci a-nviat Acela ce ne-a adus iertare.



Prin văi şi pe coline înainta Maria

-"A înviat Stăpănul" Vocea ei nu-nceta!

Parcă în glas de îngerii colinele cântau

Ducând Maria vestea, la cei ce sufereau.



Să răsune văzduhul prin foşnetul de frunze

Prin şuierat de apă din stâncile ascunse;

Fă să tresalte cerul cu bolta înstelată,

Ca să aducă vestea cea sfântă minunată.



Şi ajungând îndată, la cei rămaşi perduţi

Le spuse căci profetul nu zace între morţi.

Mormântul este gol fâşiile întinse

Dar trupul celui sfânt de-acolo dispăruse!



Alergă Petru-n grabă şi Ioan îl urmăreşte

Ajunge la mormânt dar Domnul nu mai este,

Unde să fie oare! cine să-l fi luat!

Apare o-ntrebare, care i-au frământat.



Se-ntorc eii întristaţi cu sufletul zdrobit

Ce oare? Sa-ntâmplat, cu Domnuul nost iubit;

în şoaptă ei vorbind de cele întâmplate

Domnul apare-ndată la feţele crispate!



Priviţi la coasta mea la mâna perforată

Sunt Eu"! învăţătorul în slava ce mii dată;

De-acum mă duc la Tatăl dar singuri nu vă las

Cu voi mângâitorul va fi în orce ceas.



4/13/2004GL