Poezie Vindecarea ologului

Intr-o zi ca orisicare

Doi prieteni se-nvoira

Pin la Templu Sa se duca

Tot amarul sa si-l spuna .



Doi prieteni ca si fratii

Peste tot nedespartiti

Este vorba despre Petru

Si Ioan cu toti ii stiti.



Petru,tare in credinta

Ca o stinca de granit

Celalalt plin de iubire

De Insusi Domnul mult iubit.



Impreuna-n unitate

Cu mult zel si mult avint

Se grabira ucenicii

Sa se roage celui Sfänt.



Era un lucru de rutina

Pentru cei doi ucenici

Caci bärbati de la Templu

Zilnic erau nelipsiti.



Cand sa intre dar pe Poarta

Auzira o strigare

Tot mai deasa; tot mai tare

Mila , mila , Indurare!



Mila,mila, Indurare

Sunt lipsit si n-am mäncare

Mila, mila, Indurare

Si-s olog Si de picioare.



As muncii cu drag si eu

Dar sunt batut de Dumnezeu

Pentru mine-a vietii soarta

A fost doar, sa stau la Poarta.



Dati-mi un banut si mie

Orisicit ar fi de mic

Domnul sa va rasplateasca

Insutit si inmiit.

***

Aur si argint n-avem

Dar avem a Lui putere

Ce stramuta chiar si muntii

Cu credinta de vom cere.



De acea azi pe tine

Domnul te va vindeca

Ca sa fi o marturie

Pentru toti cei din Iudeea.



Uita-te acum la noi

Si cereasca Lui putere

Sa-ntareasca chiar acum

Ale tale talpi si glezne.



Da-mi acuma mina dreapta

Si ridicate-n picioare

Ca sa vada tot poporul

Caci puterea Lui e mare.



Ajutat de-o mäna Sfänta

El ologul se mirara

Caci dintr-o saritura

A ramas pe verticala.



Inima In piept ii bate

Parca-ar vrea sa iasa afara

Caci putea de-acum sa umble

Pe picioare chiar sa sara



Incep-u acuma omul

Ca sa strige-n gura mare

Glorie pe veci lui Isus

Caci El mi-a dat vindecare.



Si-ncepind din clipa asta

Doar pe El il voi urma

Caci doar El e in masura

Mintuire ca sa dea.

...........................

Doamne-n bunatatea Ta cea mare

Azi pot merge pe picioare

Si ca semn de multamie

Inima ti-o dau azi tie.



Umple-o Tu de credinta

Si imbrac-o-n umilinta

Ca in ziua Ta cea mare

Sa pot rämäne in picioare.