Poezie Parfum de cer

Parfum de Cer îmi iese-n cale

Și mă îmbie maiestuos,

Să urmăresc a sa cărare...

Cărarea omului frumos.



El duce-n brațe armonia

A tot ce poate stimula...

Smerenia...și nu mândria,

Blândețea...și nu ura grea.



Pășesc cu drag în urma Lui,

M-agăț cu multă disperare...

Să nu scap Mâna Cerului

Cu iz de Milă și Iertare!