Poezie Fericirile

Cind a vazut Isus multimea

Sa urcat pe-un munte inalt

Si asezindu-se pe iarba

Cu glas tare a strigat.



Ferice de aceia care

Au o inima saraca

Caci imparatia Sfinta

Pentru ei este pastrata.



Ferice de cei ce pling

Si traiesc printre suspine

Mingaiere le voi da

Cind ajunge-vor la mine.



Voi deschide cartea Sfinta

Si voi pune in balanta

Durerea lor si cauza

Pentru care au plins vreodata.



Ii voi aseza la masa

Si personal am sa-i servesc

Ca sa vada universul

Cit de mult Eu ii iubesc.



Ferice de aceia blinzi

Caci ei vor mostenii pamintul

Pe care atuncea va trona

Dumnezeu, Hristos si Duhul.



Ferice va fi de blinzii

Ce-au avut in caracter

Linistea si pacea Sfinta

Ce-a avut-o Sfintul Miel.



Ferice va fi de aceia

Ce-s flaminzi dupa Cuvint

Si dupa neprihanire

Insetati pin la mormint.



Saturati vor fi acolo

Fericiti de nedescris

Toti flaminzii, insetatii

Ce-au trait precum e scris.



Ferice de milostivi

Caci in ziua mea divina

Vor cunoaste pe deplin

Ceace inseamna mila.



Fericiti vor fi acolo

Cei cu inima curata

Care jos in valea mortii

Haina l-ea fost nepatata.



Ei vor vedea pe Dumnezeu

In toata marimea sa

Si vor sta acolo-n ceruri

Cu totii la dreapta Mea.



Fii de Dumnezeu atuncea

Doar acei vor fi chemati

Care jos in lumea aceasta

Au pus pace intre frati.