Poezie Paşilor mei

Să ţineţi drumul fără şovăire

iubind chiar pietrele

ce vă rănesc.

Să nu intraţi la nicio învoire,

la niciun târg

cu prinţul pământesc.



Mai sus,

mereu mai sus,

mereu tenace

spre Stânca veşniciei să urcaţi.

Căci Domnului

acest drumeţ îi place

şi-aceşti sportivi

sunt binecuvântaţi.



Vor fi tranşee cu gunoi în faţă

şi munţi de-mpotrivire

tot mai mari!

Urmaţi Cuvântul

sacra lui dulceaţă

acelor îndrăzneţi apostolari.



Le picură în oase miez de roză

o energie mai trandafirie

şi preacurată,

o apoteoză

de-’nnobilare

şi de bucurie.



Să ascultaţi de El e o onoare!

lumina Lui chiar şi în nopţi pustii

cu vaier smuls din hău,

e sărbătoare.

Voi mergeţi

albatroşi

spre ape vii.



Neabătut

cu flacără în talpă

urcaţi

urcaţi

spre malul sfânt, de sus.

Dincol’ de teamă şi curaj

o salbă

v-aşteaptă

pregătită de Isus.