Poezie APRINDE CANDELA NADEJDII

APRINDE CANDELA NADEJDII!



Ps. 119:105 „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea."





Aprinde Doamne, candela nădejdii,

Când mă pândesc amarnice primejdii

Pe marginea mormântului flămând,

Îndură-Te de sufletu-mi plăpând.



Căci ai suferinţei vulturi se rotesc

Şi din toate direcţiile mă pândesc,

Incapabilă când se dezlănţuie vântul,

Singură-mi adâncesc mormântul.



Ţelul îmi e cerul, dar drumul mai greu,

De nu Te am Isuse, în pieptul meu,

Rămâi acolo adânc pătruns în inimă

Şi viaţa-mi va fi scaldată-n lumină.



Mântuirea cu har, ca dar se revarsă

Şi orice nelegiuire mi-e ştearsă,

Şi a lacrimilor mele nenumătate, vamă

Dă putere să privesc cerul fără teamă.



Amin!