Poezie Ziua cea mare (2)

Curând ,din tainica splendoare!

Va reveni Isus, ca un judecător.

Oare? Putea-vom sta, noi în picioare?

Ştiind că n-am lucrat, pe-al Lui ogor.



Noi prea puţin ne-am ostenit prin lume!

Pentru locaşul sfânt şi glorios;

Putea-vom să primim măreţul nume?

Un nume sfânt ce ni la dat Cristos .



Noi n-am ieşit o Doamne în grădină

Ca să lucrăm în via Ta Isus;

Mai bine-am stat şi-am odihnit în tihnă,

Nepăsători de tot ce ne-ai promis



Ne ostenim mereu pe-acest pământ

Uitând că suntem numai călători!...,

Nu ne gândeam prea-mult la locul sfânt

Şi nici la-al cerului sfinte comori.



Noi murmurăm mereu în alergare

Şi nu găsim nimica ce ne încântă!

Când ne gândim la lumea viitoare

Credem că-i vis, povestea ce-a perdută.



Mă înspăimântă gândul veşnicii,

De şi-l doresc Isus cu-atâta dor!

Oh, mai coboară o rază a iubirii,

Ca să putem fi gata pentru zbor.



Mai pune Doamne-n inimă-o dorinţă

După locaşul sfânt şi glorios!

Sădeşte-n noi al cerului speranţă,

S-ajunngem sus în locul glorios.



Cănd vom sfărşi noi drumul alergări,

Vrem să fim gata Doamne pentru zbor!...

Ne arde-n inimi dorul revederii,

De locul sfânt cu-al cerului ogor.



De ţara-n care-ţi cântă Heruvimii!

Şi garda Ta cerească -ţi dă onoare.

Vrem să urcăm pe razele luminii,

Să fim acol’ la marea sărbătoare.



Îndreaptă-ne privirea înspre cruce,

Ca să-nţelegem ce mult ne-ai iubit.

Şi să putem în ceruri a ajunge,

De pe pământu-acesta oropsit.



Şi-acolo să trăim noi nemurirea,

Cu sfinţi tăi din ţara minunată!

Şi să gustăm o Doamne fericirea,

Ce nică ieri nu poate fi aflată.



Mai curăţeşte-Ţi aria Stăpâne

Mai scoaate-Ţi lucrători în via Ta

Mai umplene de râvnă pentru Tine

Şi toate-acestea-n cer ne va lua.



Căci suntem slabi şi-n drumul alergări

Noi ne-am legat de lucruri care pier.

Coboară Doamne-n clipa înserări

Şi leagăne de Tine şi de cer.



8/8/2005gl