Poezie Prin ochii credintei...

PRIN OCHII CREDINŢEI...



Prin ochii credinţei vedem strălucirea

Cu care Cerul e înveşmântat

Acolo ne-aşteaptă al nostru-mpărat,

Acolo gusta-vom din plin nemurirea.



Prin ochii credinţei putem înţelege

Tot palnul în Paradis conceput

Cum Stăpânul Universului de la-nceput

A stabilit pentru Terra o sacră Lege,



Şi astfel pricepem că nu la-ntâmplare

Am fost aşezaţi în spaţiul de jos

Ci ca să-I fim, zilnic, Lui de folos,

Să mergem voioşi spre ţinuturi stelare.



Prin ochii credinţei privirea ne duce

La Golgota unde Mielul divin

A răbdat pentru noi ocară şi chin

Ca să nu stăm, nicicând, la răscruce,



Ci devotaţi să-L urmăm pe Mesia

Prin ger şi dogoare, prin multe furtuni

Să ne-angajăm în lucrări, misiuni

Să-I ţinem, întruna, nestinsă făclia.



Doar prin credinţă vedem cum martirii

Au răbdat agonia pân’ la sfârşit

Ştiind că în mediul de glorii, desăvârşit

Bucura-se-vor din plin de roada jertfirii.



Credinţa ne poartă pe culmi de nobleţe

Ne dă siguranţă c-al nostru efort

Nu e-n zadar – şi că-n veşnicul Port

Vom sosi de urmăm ale Cărţii poveţe.



Credinţă, credinţă...te vrem să rămâi

În noi şi cu noi până la moarte!

Prin tine avea-vom de glorie parte

Căci ne ţii ataşaţi de iubirea dintâi.



Febr/2008