Poezie Religia unică

Din turla veacului răsună tare

Un clopot cu ecouri de abis

Chemând , din cele patru zări, popoare

La masa cu ghiveci de închinare,

La o religie de compromis.



Cu temele făcute de acasă

Şi-n geantă dumnezei la purtător,

Se instalează oamenii la masă

Şi fiecare mască, fals pioasă,

Poartă sub ea un negociator.



Timpul presează şi se scot în grabă,

Din teascul sincretismului, idei;

Moşind, sunt toţi nerăbdători să vadă

Religia născută pe tarabă

Dintr-un amestec trist de dumnezei.



E circ grotesc dar fapta e cumplită,

Alarma sună dar pământu-i surd,

Şi-oricum ar fi, dorită, nedorită,

Această naştere e profeţită

Chiar de-ar părea scenariu absurd.



Falsa religie, prostituata

Ce va ademeni pe-ai lumii regi

Este aproape, este gata-gata

Să îşi întindă peste lume pata,

Să-mbete-n vinul ei popoare-ntregi.



Fiţi tari, voi cei care-aţi primit Credinţa

Şi v-aţi înveşmântat în straie noi!

Nu abdicaţi, predaţi-vă fiinţa

În mâna Celui ce dă biruinţa,

Ca să intraţi în slavă ca eroi.



Din turla vremii sună, lamentabil,

Chemarea la "ecumenism lărgit"

Însă Cristos nu este ajustabil

Şi crezu-n El nu e negociabil,

Iar noi suntem ai Lui pân' la sfârşit.



Amin

Vulcan, febr. 2008