Poezie Iarna (2)

Cad din cerul-albastru, fulgi albi de nea,

Bate vîntul rece, și spre cer ne ia.

Urcă fumu-n zare, spre ceața pustie,

Iarna se așterne, ca și o altă mantie.



Iarna, în splendoare, tu ne-mbraci pe toți,

Tu ești sărbătoare pentru cei mai mulți.

Tu la gura sobei, iar ne spui povești

Tu-n mărgăritare, toată strălucești.



O Isus Hristos, Tu ai creeat pămîntul,

Cerul luminos, Tu ne-ai dat Cuvîntul.

Și-n această iarnă, du-ne Tu arcada,

Fă-ne haina albă, albă ca zăpada.