Poezie SLAVA TIE DOAMNE

SLAVĂ ŢIE DOAMNE



Ps. 29.2.

„Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!

Închinaţi-vă înaintea Domnului,îmbrăcaţi cu podoabe sfinte."



Te Slăvesc Doamnul meu, râde inima de fericire,

Ochii mei, i- ai lăsat să mai vadă ivirea zorilor,

În toată splendoarea cromatică a culorilor,

Sub razele soarelui, ce le dau în zori strălucire.



Mi-e sufletul inundat de mulţumire şi bucurie:

Mi-ai dat timp să respir aerul pur al dimineţii,

Am timp de cercetare, de sunt pe calea vieţii,

Mai pot vedea minunile Tale ce stau mărturie.



Mi-ai dat timp de hotărâri noi, pentru pocăinţă,

În dimineţile lăsate să mai văd a Ta lumină,

N-ai lăsat trecutul să mă-ncarce cu vină,

Ai revărsat Harul, mărind a mea credinţă!



Şi-ai pus balsamul iubirii pe rana-mi adâncă,

N-ai lăsat povara să m-apase şi mai greu,

Ai îndepărtat tot amarul din sufletul meu,

Şi mi-ai pus picioarele rănite, pe stâncă.



Tu n-ai lăsat, să mă cuprindă a morţii fiori,

Ai coborât la mine-n vale din slăvile astrale,

M-ai luat şi purtat cu drag pe braţele Tale

Şi ai lăsat soarele să mă mângâie-n zori.



Cu braţ puternic m-ai luat sub a Ta îngrijire

Şi nu m-ai lăsat singură în ceasul încercării,

Ca să nu cad pradă fricii şi nici îngrijorării,

Din iubire nu m-ai lasat să merg în rătăcire.



Bunătatea Ta, eu n-o pot măsura-n cuvinte,

Ştiu n-am meritat iubirea ce m-a învăluit,

Nici binecuvântările pe care le-am primit,

Nici îndurările Tale, Scump Părinte!



Nici infinita iertare şi nici harul revărsat,

O iubire minunată mi-a dăruit nemurirea.

Nu-i om pe care să nu-Ţi vadă privirea,

Fără ştirea Ta, nimic nu s-a-ntâmplat.



Zilele mele, Tu le cunoşti şi a lor sfârşire,

Tu toate le şti, ce-a fost, ce sunt şi vor fi,

Gândurile mele şi a mea fire, toate le ştii,

Şi toate, stau veşnic sub a Ta privire.



Îmi cunoşti fiecare pas, eterna alergare

Mă cunoşti mai bine, chiar decât mine.

Sunt o ţărână lipsită de viaţă fără Tine,

Doar Tu îmi dai aripi să zbor către soare.



Nu-i nimeni ca Tine, atât de Mare şi Bun,

Lanul de grâu cântă oda bucuriei pe câmp,

Toate păsărelele Te slăvesc în a lor cânt,

Pomii şi florile şi iarba şi stelele-o spun.



Soarele în splendoare îşi deschide razele

Şi la porunca Ta luminează pământul.

Prin a Ta putere, porneşte şi stă vântul

Şi se umple cerul cu mii şi mii de stele.



Iubirea Agape, sădeşte-o în inima mea,

Să rodească neprihănirea Ta-n mine,

Nicicând să nu mă depărtez de Tine,

Păzeşte-mi paşii, păzeşte inima mea.

Slavă Ţie Doamne şi Mărire!

Amin