Poezie Avraam şi Isac

Parcă, tristeţi de moarte ţi-a copleşit fiinţa !

Răspune-mi Avraam! Ce Tatăl ţi-a cerut?

-Ce taină se ascunde, de ţi-a luat speranţa;

La binecuvântarea ce El ţi-a dăruit!



-Ce umbre te-nconjoară, de inima-ţi răpune?

O, spunde-mi Avraam, ce-ţi cere Dumnezeu?

Cum? -Chiar pe-Acela care, El ţi l-a dat în lume?

Pe fiul tău iubit, să-l dai din sânul tău!



O,... ce durere tristă! Ce jale de mormânt;

S-a aşezat Avrame peste fiinţa ta!

Când Cel cu care-odată făcut-ai legământ;

Pe fiul tău Isac să-l dai ca jertfă vrea.

*

Străpuns fiind de suliţi, ai negri înoptări

În zori porni Avram urcând pe munte-n sus;

Avem şi foc şi lemne! Isac puse-ntrebări,

Dar unde-i jertfa Tată, cum astăzi n-ai adus?



Din nou se înorează, o inima rănită!

Şi cu o voce stinsă, cu glasul tremurând;

Avram îndată-i spuse: Jertfa e pregătită,

De Acel' din veşnicie, pe care îl ascult.



Străpuns de-a lui cuvite Avram oftă cu greu;

Şi pregătind el locul cum Domnul i-a cerut;

Când gata să ia pruncul, un glas de Dumnezeu!...

Se auzi-n tăcere, ,,-Destul' - încredere am vrut!



Şi ţi-am văzut credinţa ce-o ai faţă de mine,

Ajunge Avraam, destul cât am văzut;

Priveşte, nu departe, în tufe lângă tine,

Acol' găsi-vei jertfa, un miel e pregătit.



Aşa s-a întărit credinţa lui Avram

Crescând mai mult în ochi Celui sfânt.

Aceasta ne rămâne şi nouă azi un semn!

Căci Dumnezeu iubeşte pe cel ce stă-n cuvânt..



Iubitul meu ascultă: Încredete în Domnul.

Dă-I totul ce îţi cere, şi fii încrezător;

Căci vei avea în schimb un loc cu Salvatorul,

Acolo sus în ceruri cu Domnul Domnilor.