Poezie Şase zile

În şase zile universul

Tu l-ai creat doar prin cuvânt!

Iar cînd privesc cum ia-i dat mersul

Eu mă cutremur, mă-nspăimânt.



Privesc la munţi-nalţi, şi văi

Şi tot ce ochi îmi cuprinde!

Pe-acest pământ sunt multe căi!

Dar înspre cer una se-ntinde.



Privesc spre apele-nspumate

Ce-mi răscolesc iar amintirea!

Cum spulberata oseminte

Când nimicit-Ai omenirea.



Cum au cuprins în matca lor

Pe pământeni din nainte!

Iar mai târziu, pe un popor,

Pe egipteni, apele-n ghite.



Privesc la vântul cel puternic

Care-n mişcarea lui turbată!

Ia tot din cale când Cel veşnic

Poruncă-i dă în lumea toată.



Privesc la câmpul înverzit

Cu mii de flori înmirezmate!

Cum va fi Doamne-n locul sfânt

Dacă aici nu am cuvite?



Dacă în şase zile aicea

Tu ai creat aşa splendori!...

- Cum va fi-acolo-n slava Ta

Unde-s al cerului comorii?

















Căci pentru noi Isuse-n ceruri

De două mii de ani lucrezi!

Să pregăteşti acele locuri,

Ce pe pământ n-ai cum să vezi.



Să vezi cetăţi din diamante

Şi străzi de aur şi safir

Să vezi acol, ce scrie-n carte

Şi să te bucuri să admiri.



O, Doamne, eu nu am cuvinte

Să-ţi mulţumesc de slava Ta!

Să te slăvesc aş vrea Părinte,

De tot ce-ai pus în viaţa mea.



Căci mai ales Tu şi pe mine

Şi mai făcut copilul tău;

Mi-ai pregătit un loc anume,

Unde eşti Tu să fiu şi eu.



Aştept eu ziua reveniri

Să mă-ntâlnesc cu Tine sus;

S-aud din nou şoapta iubiri!

Vino la locul cel promis.



Şi-acolo vom trăi noi veşnic;

Cu Tine Domnul meu iubit.

Uitând de locul efemeric

Îţi vom cânta necontenit.