Poezie Nu pot să fiu

Nu pot să fiu întrun cuvânt

Să fiu lumină pe pământ!

Să luminez cu viaţa mea,

Iar mai târziu, în lumea rea!

Să îmi petrec cu cei de rând,

Să uit c-am fos sub legământ ;

Nu pot fi-aşa



Nu pot să merg frumos pe drum,

Iar mai tîrziu, cobor în scrum!

M-afund mai rău eu în păcat,

Şi de Cel sfânt m-am depărtat!

Nu pot fi lup şi-apoi un Miel

Doar de sunt Miel voi fi cu El

Pe-a Lui regat.



Nu pot eu căldicel să fiu

Şi să m-afirm lui Dumnezeu!

Apoi să-mi schimb cărarea mea

Să intru-n lumea aceasta rea!

Nu pot fi cald s-au căldicel,

Doar de-s în clocot sunt cu EL.

Pavel spunea:



Nu pot să vin la adunare

Să cânt în coruri şi fanfare!

Să spun de Domnezeul veşnic

Căci mai salvează pe-acel dornic

Şi-apoi să uit cine e Domnul

Şi să trăiesc, ca şi pâgânul!

Căci e demonic.



Nu pot să uit cum eu pe cale!

Mergând odată la-nchinare

Hulit am fost de oameni răi!

Că nu am vrut să fiu ca ei,

Dar de-odată-un om veni

Mi-a arătat cât mă iubi;

Şi suferi.



De-atunci eu în iubirea lui!

Am stat pe braţul Domnului

Prin lume am trecut uşor

Căci am de-atunci un Salvator!

De-aceea eu nu pot să uit

Şi-am să-l slujesc cu drag cântând

Pe Creator.