Poezie Păstrează doar iubirea

Dezbracă-te de haina desfătării

De tot ce te atrage la osândă!

Dezleagă-te de lanţurile firii

Care te duc în lumea cea flămândă!



Îndepărtează poftele lumeşti

Şi tot ce-aicea încă te mai leagă,

De gândul patimilor pământeşti

Căci pentru tine aceasta-i o desagă.



Înlătură tu haina necredinţei

Şi lupta fără frâu necugetată!...

Căci va veni o zi a biruinţei,

Pentru acei cu inima curată.



Smereşte-te neîncetat şi-ascultă!...

Primeşte harul binecuvântării;

Căci orice patimă e o insultă

Ce întristează pe Domnu-ndurării.



Îndepărtează ura ce te ţine

Departe de-adevăr şi de lumină;

Îţi va aduce doar amărăciune

Şi n-ai s-ajungi în ţara ce-a divină!



Descalţă-te-nainte de altar

De tot ce-n inimă mai e păcat;

Şi lasă jertfa ce-ai adus-o-n dar,

Până mai e vreun suflet neiertat.



Scutură-ţi praful jos de pe picioare

Şi zgura-n care fost-ai afundat;

Porneşte pe al cerului cărare

S-ajungi în paradisul minunat.



Lasă să ardă tot ce-i pământesc

Ce-n gând şi-n cuget s-a adăpostit!

Priveşte înspre locul sfânt ceresc

Acol’ vei fi cu Domnul tău iubit.



Nu te mai depărta de calea sfântă

Urcă mereu pe scara mântuirii

Căci cineva din ceruri Te aşteaptă

Şi îţi va da cununa strălucirii



Să nu asculţi de sfatul celor răi

Pe a lor scaun nu te aşeza!

Pe Domnul de-l asculţi ajungi în rai

Şi o cunună acolo vei avea.



Păstrează doar iubirea ce-a divină

A fiului ceresc şi minunat

Căci El te-a smuls din lumea ce-n venină

Prin moartea Lui ajuns-ai tu salvat.