Poezie DESPĂRŢIRE

Despărţire de ce oare

Apăut-ai pe pământ!

De la primul om sub soare

Ţi-ai dat şi tu un cuvânt.



Spune-mi astăzi despărţire ,

Până când vei mai lucra?

Până când a ta menire

Pe pământ va rămânea?



Până când îi mai despaţi

Pe acei ce se iubesc?

De ce oare faci mult haz

Când alţi se rătăcesc!



Până când tot mai străpungi

Inimile cu durere?

Nu ţi-e milă nici de regi,

Ci îţi faci a ta plăcere.



Până când vrei despărţire

Să lucrezi pe-acest pământ?

Oare când vei fi-ntăcere

Să n-aud de-al tău cuvânt!



Când îţi vei sfârşi lucrarea

Ce o faci cu dibăcie?

Când ţi se va-nchide calea

Să mai vii pea-ceastă glie?



Toate-s scrise-n cartea sfântă.

Şi curând se va-nplini...

Atuncea vei fi oprită;

Şi lucrarea-ţi v-a sfârşi.



Mai este o scurtă vreme

Şi aceasta va sfârşi;

Când Acela din vechime

Pe pământ va reveni.



El îţi va opri lucrarea;

Şi poruncă îţi va da...

Să nu mai cutezi vreo-dată

Să-ţi araţi fiinţa ta.



Iar atunci vom trăi veşnic

Cu Acel ce ne-a creat

Pe pământul cel Edenic

El e-al nostru Împărat.