Poezie DUHUL

Porneste din veacuri topite,

Strabate prin neguri uitate,

Ajunge in timpuri prezente,

O ETERNITATE!



Aduce cu sine lumina,

Aduce in dar implinirea,

Alunga din suflete vina

Si vara iubirea!



Lucreaza intr-una cu drag,

Formeaza un vrednic popor,

Azvarle minciuni in sirag

Si lasa-adevar!



In sacul din inimi, golit

De jale, de planset si chin,

Aseaza balsamul dorit,

Balsamul divin!



Dar cine innoada iubirea

In duhul din trupul sleit?

Si cine indreapta privirea

La Trupul zdrobit?



E Duhul de viata ceresc,

E Duhul Tatalui sfant!

Cand patimi din trup se opresc,

Se naste un cant!



E cantul iubirii marete,

Ce Duhul in inimi l-a pus,

Sa cante eterna blandete,

Blandetea Isus!



Pe cruce, cu trupul in sange,

Pacatele lumii-a platit.

Din ceruri priveste si plange

Pe omul iubit!



Intr-una trimite-ajutor

-Spre cel ce in El a crezut-

Prin Duhul cel Mangaietor,

Din ceruri cazut!



Cand mana e inca intinsa,

Si harul e inca in zbor,

Primeste, fiinta invinsa,

Un Duh creator!