Poezie Creat de Tine (1)

Fost-am creat de mâna cea divinã

Si plãmãdit din pumnul de ţãrânã.

Stăpânul a lucrat cu iscusinţã

Şi astfel Omul a luat fiinţã.



Atomi şi molecule, ce ştiinţa

Ne-a învâţat cum apăru-ta viaţa,

Dar Dumnezeu aşa creat Omul,

A pus şi molecula, şi atomul!



S-a aplecat şi a luat ţărână

L-a modelat pe Om cu a Sa mână

Ca pe fãptura cea mai minunatã

Chiar dupã chipul Său asemãnatã.



În chipul cel de lut a pus viaţã,

şi simţãminte de-a trãi, îndată!

Iar fiecare are-un rol aparte

Slujindu-i omului aici în toate.



Ce minunaţi sunt ochii puşi de Tine

Acolo unde poţi sã vezi mai bine!

Sã-admiri natura în splendoarea ei

şi frumuseţea florilor de tei.



Sã vezi pe cer tu bolta înstelatã,

Ce mintea noastră n-o pãtrunde toatã,

Dar prin credinţã vezi mai mult de-atât,

Pe –Acela ce-n chip tainic le-a zidit.



Să vezi tu munţii-nalţi şi ape-adânci,

Ce Dumnezeu le poartã printre stânci.

Sã vezi splendori ascunse chiar sub ape

De cel puternic toate-s controlate.



Iar dupã vãz, mirosu-i de folos,

Aşa-a fost omul înzestrat de sus

Parfumul florilor de pe câmpii

Te face prin mirosul lor să-nvii.



Şi-ţi dã elan sã mergi spre vesnicie,

Când te gândeşti ce multã fericire

Te-asteaptã-n cer, ce tu nu ai visat,

Acolo undei ţara de smarald.



Şi-auzul e un simţ de preţuit

Prin el îl auzim pe-Acel sfânt

Auzim zilnic, vocea-I minunatã

Ce nu poate să fi asemãnatã.



S-auzi şi foşnetul ce în naturã

Îl scoate frunzele când e furtunã.

şi vuietul de ape lin purtate

Printre copaci şi pietre nestemate.



O, câte ar mai fi de arãtat,

Dar mã opresc aici, prieten drag.

Eu stiu căci Creatorul a lucrat

În chipul cel mai sfânt şi minunat.



De vrei sã ştii ce Domnu-a pus în tine

şi cãrei lumi tu îi vei aparţine,

Vino la Cruce şi ai sã gãseşti

Comoara dupã care tu tânjeşti.



Chiar dacã azi ţi se par simple vorbe,

Poveşti rostite seara de bãtrâni,

De vei veni la El vei înţelege

Cãci de o altã lege tu atârni.



E legea harului ce-a dat-o Tatãl

Atunci când Fiul şi-a trimis în lume

Sã moarã pentru toţi acei ce astãzi

Se-ntorc la El schimbându-şi a lor nume.



Sã-adune pe acei ce stau la colţuri :

Cãci cei din casã L-au respins pe Miel

Iar cei ce astãzi vin la Dumnezeu

Moştenitori în cer vor fi cu El.



Ascultă dar şi tu a Lui chemare

Ce Domnul înaintea ta aduce

De vrei sã fii şi tu la sărbătoare,

Nu-L refuza, ci vino azi la Cruce.



Priveşte-n jurul tãu acum şi spune

Ce simţi când El te cheamã azi pe nume?

La a ta inimã mereu El bate.

Întoarce-te acum, cât se mai poate!



Vino la El şi vei primi cununa

Ce niciodatã nu se veştejeăte!

Iar sus în cer El ne va-ntinde mâna

Şi ne va da chiar D-zeu cununa!

06/15/02 gl