Poezie Cetatea Măreaţă

Se vede cetatea măreaţă

Cu locul cel sfânt renumit;

O, iată poporul tău Tată

Pe Fiul Cel Sfânt răstignid.



Sunt dornici să verse ei sânge

Dar nu ca acel de viţel,

Nici pasăre-adusă ca jertfă,

Ce-un sânge din sfântul tău Miel.



Strigat-au Preoţi, Soborul,

-- Să moară un profet e mai bine

Şi dat-au îndată verdictul;

Aşa vom salva-o naţiune.



În curte apoi la Caiafa

Mulţimea striga, undei prada?

Ce vină El are!... se-ntreabă?

Ne-a zis ; că venita din slavă.



În faţă atunci la Pilat

L-au dus pe Isus trădătorii;

Acol’ pentru a fi judecat

Lua-ta El locul durerii.



Mă spăl eu pe mâini de pedeapsă

Căci nu i-am găsit nici o vină

-Veţi răspunde cu-ai voştri din casă.

Aşa zis Pilat plin de teamă.



Chiar apele mări de-ar curge

- N-ar fi de ajuns o Pilat ,

Spălat ca să fii tu de sânge,

Căci El este Acel Prea Înalt...



Te-au pus ei alături Isuse

Cu-n om ce trăia doar în crime;

La Barnaba verdictul schimbase

Tu moarte-ai primit pentru mine.



- Oare Unde sunt florile tale?

De ce oare azi n-au venit?

De ce azi lipsesc de la jale?

La moartea acelui iubit.



Doar spinii venit-au o Doamne,

Ei sângele Tău vor să-l stoarcă...

Căci vor ei să schimbe o lume

Şi-ncearcă pe dos să o-ntoarcă.



Vin demoni în finiţe umane!

Urlând sunt porniţi cu pumnale!

Fiinţa creată deTine

Vrea sânge să curgă la vale.



Răbdat-ai durerea de moarte

În torturi, în bătăi, şi ocară.

Ai luat Tu poverile toate

Şi căzut-ai atunci sub povoară.



Acel ce-a creat Mări, Izvoare

El apă n-avea sus pe cruce

Îl văd eu de sete cum moare.

Şi viaţa încet i se scurge.



Dar norii, se-adună îndată.

Să-nvăluie fiinţa Divină.

Văzând cum loveşte în pradă

De şi nu avea nici o vină.



Se zguduie tot universul

Perdeaua din templu s-a rupt.

Iar cerul pe loc schimbă mersul;

Şi glasurii de jale se-aud.



Văzduhul aleargă turbat

Văzândui durerea ce-a mare!

Se-nvârte atunci dereglat;

Văzând cum lumina dispare.

------------------------------------------

Din morţi se ridică profetul

Căci Tatăl luatula-n slavă,

Aşa cum vorbeşte cuvântul

Aşteaptă mireasa s-o vadă.



Iar îngerii cântă în ceruri

Învinse El lupta ce-a mare

Căci moartea călcatu-a Mielul.

Şi-n cer este acum sarbatoare.



Î-ţi cântă acum Serafimii

Şi garda cearească-ţi serveşte;

Se bucură toţi Herufimii,

Căci cerul întreg te iubeşte.



Fă Doamne ca-n ziua venirii

Aşa cum şi Tu-ai înviat;

Să zburăm noi spre locul iubirii

La locul cel sfânt minunat.