Poezie Grădinarul

Un grădinar din neam împărătesc

Adună pomi la marele Stăpân!

Şi îi plantează într-un loc regesc

Să poată-aduce rodul cel mai bun.



La anul când se-apropia recolta

Trecu Stăpânul prin aceea grădină;

Privi la pomi să vadă şi El roada,

La cei plantaţi s-aducă roadă bună.



La uni găsi rod îmbelşugat,

Şi se-nălţ-au spre cer cu fălnicie...

Dar printre eii, văzu un pom uscat,

Şi-acesta nui aduse bucurie.



-"Tăiaţi copacul porunci Stăpânul".

A fost plantat cu drag el în grădină,

Să ardă-n foc cu trestia şi fânul

Căci roade n-a adus el în lumină.



-Am pus eu slujitorii să-l îngrijească!

Să îi adape de l-al meu izvor.

Dar rod el n-a adus să-mi răsplătească,

Tăiaţi-l şi-aruncaţil în cuptor.



O. frate drag, te-treabă azi Stăpânul

Ce roade-aduci pentru a Lui hambar!

Vezi să nu arzi, ca trestia şi fânul,

Să nu munceşti aicea în zadar,



El ţi-a trimis învăţători destoinici!

Să îţi vorbească despre mântuire...

El ţi-a lăsat cuvântul vieţi veşnici.

În cartea sfântă poţi găsi iubire,



-Adu-i doar roade bune şi curate

Împarte din al cerului iubire,

Nu te-adăpa din vasele pătate

C-i vino la izvor cu bucurie.



-Împarte-ţi pâinea cu acei săraci,

Ocupăte de cei fără speranţă!

De cei a căror inimi mai sunt reci

Dute la ei, dar dute prin credinţă!



Atunci în ziua sfântă-a revederi

Când Mirele pe nori va apărea!

Vei auzi strigarea deşteptării

Şi cu cei sfinţi spre ceruri vei zbura.



Iar toţi acei ce rod nu au adus

Vor fi tăiaţi şi aruncaţi în foc

Căci fiul Tatălui odată-a spus

Numai cei sfinţi în cer vor avea loc.



Întoarcete dar din a nopţi beznă

Munceşte pe al cerului ogor.

Şi vei avea o răsplătire demnă

Când va veni al nostru Salvator!



Acolo vei vedea pe grădinarul

Pe Acel' ce a udat atâţea pomi

Acolo vei vedea şi pe Stăpânul,

Şi vei privi la-al cerului splendori.