Poezie Nu am timp de irosit

Nu am timp de irosit...



Am îngenunchiat în graba,

Doar..., atîtea-s de făcut!!!

Trebuia s-ajung la lucru,

Pe la posta de trecut...



Să achit caldura, apa,

Si lumina de un an.

Să raspund la telefoane,

Ce de mult le asteptam.



Să mai trec prin magazine.

Pe la şcoală la copii,

Undea-m fost chemat in graba,

C-au facut peripetii.



Am de dat si un examen

La un curs ce l-am luat,

La dentist o programare,

La primar am de intrat...



Am rostit o rugaciune

Scurtă şi plictisitoare,

Dintr-o simplă datorie

Caci imi da o alinare...



Ziua-n-treagă-n-alergare

Şi de Domnul am uitat.

Să-L marturesc in lume,

M-am gasit prea ocupat.



Cand sosi sa merg la ora

De-nchinare l-adunare,

Mi-am gasit atatea scuze,

ca deja..., nu sunt in stare.



Inainte de culcare,

Am rostit o rugaciune:

„Doamne tu le ştii pe toate

Nu mai am puteri a-ti spune...



Timp nicicand nu-mi mai ajunge

Si mereu sunt ocupat

Nu te supăra ca astazi

Si de Tine am uitat..."









Adormise-m somnul dulce

Obosit de munca grea...,

Insă-n vis, vazu-i pe Domnul,

Cu o carte-n mana Sa.



Nu-ntrebasem despre carte...

Ins-un gand m-a framantat;

Cum sa stiu de-n cartea Vietii

Numele-mi de îi notat!!!



N-a fost lungă aşteptarea

Domnul a privit in ea...

Insa trista lui privire,

Mi-a vorbit de starea mea...





De ce Doamne, De ce Tata,

De ce nu-sunt scris si eu?!

De ce Doamne al meu nume,

Nu-i rostit de glasul Tau?!...



A tunat atunci o voce,

Cerurile au trosnit...

------------------------

M-am trezit cu intrebarea

De ce nu am fost rostit?



Insa mai plutea in minte

Glsul ce l-am auzit:

„Vrut-am sa te scriu odata ...

Dar n-am timp de irosit."