Poezie Vorbind in tacere

Tu stii sa taci si totusi sa vorbesti tacand

Mai stii sa plangi si totusi sa zambesti plangand

Tu le stii pe toate cate sunt si cate-au fost

Tu esti tot si ai putut din toate sa-ti faci rost



Tu esti nimic si totusi tinzi spre infinit

Esti laudat dar stii sa stai la toate linistit

Tu poti sa-ti scalzi fiinta in lumina clara

Si totusi sa-mi umbresti viata cu dulceata ta amara



Esti pretios si totusi esti facut din praf si tina

Ca negura ti-s ochii,scaldat esti in lumina

Vazduhul nu mai poate sa cuprind-al tau pustiu

Esti sec, uscat si ranced dar plin de energie,viu



Mai vino,umple-mi viata cu zambetu-ti amar

Sa nu traiesc in miez de zi dulceagul meu cosmar

Puterea ce o ai,trimite-mi-o si mie

Sa nu-ti mai uit fiinta de-ar fi sa dormi o vesnicie